Marta BARBULESCU

 

Premonitie

Era un fluture cap de mort!

Intrase prin fereastra deschisa

în acele zile caniculare…

Noaptea îl vazusem în baie.

Se izbise de oglinda în care

mi-am privit chipul înfricosat,

pierit – între lumina lunii

si sîngele meu oprit

în spaima premonitiei fatale…

 

Era un fluture cap de mort;

stiam ce vrea sa însemne:

o premonitie din cîte avusesem cînd

firul vietii parea ca-mi fusese rupt

de îngerul mortii

ce ma invadase ca o apa neagra, adînca,

tainuita, cu ierburile memoriei ultragiate

si izbita în dansul rotit,

în jurul trupului sfîrsit…

 

Era un fluture cap de mort,

intrat pe fereastra odata

cu luna perversa si rea,

cu miros de zadarnicie

în premonitia fatala,

ca totul se va întîmpla,

fara sa ma-ntrebe cineva

daca jocul îmi place…

 

Era o premonitie! Mai avusesem una

într-o viata anterioara

cînd sperasem ca jocul rotit

e-un simplu joc de copii

si nimic nu poate fi mortii sortit…

 

Era un fluture cap de mort,

un simplu fluture intrat pe fereastra,

odata cu noaptea din inima mea,

cu miros de zadarnicie în premonitia fatala,

ca totul se va întîmpla

si nimic nu poate fi oprit

jocului hotarît de Altcineva…