Raul BAÑUELOS
S-a născut în Guadalajara (Jalisco), Mexic, la 30 ianuarie 1954. Poet.
Licentiat al Facultătii de Litere din cadrul Universitătii Nationale din
Guadalajara. Profesor în cadrul Facultătii de Litere si Filosofie si
cercetător la Departamentul de Studii Literare din cadrul aceleiasi universităti.
Este autor al volumelor: Tan por la vida (1978), Menesteres de la sangre
(1980), Por el chingo de cosas que vivimos juntos (1980), Poema para un nino
de edad innumerable (1980), Puertas de la manana (1983), Cantar de forastero
(1988), Cuaderno de miniaturas (1992), Casa de si (1994), Junturas (1996),
Los solos (1996) si antologia personală Bebo mi limpia sed (2001), din care
fac parte poeziile traduse.
SÎNT LUCRURI
Sînt lucruri
despre tine
pe care le povestesti
unor prieteni si altora nu.
Sînt lucruri
despre tine
pe care ti le
povestesti tie si altora nu.
Sînt lucruri
despre tine
pe care nu ti
le povestesti tie.
Nici altora.
(vol. Junturas)
-||- (fără titlu)
Am fost
ceea ce sînt si voi fi:
apa unde
copilăria mea ploua,
noaptea
care acum visează această zi,
vînturile
visului în apa orizontului.
Am fost
baltă de nor, vînt de copil,
vis de
sete. Ceea ce am fost
sau voi
fi, sînt fiind.
De-as
fi visat alte vînturi, de-as fi plouat
alte bălti
si-o altă noapte de-as fi plouat. (vol. Junturas)
-||-
Masca
lui Dumnezeu
e ghicitoarea
lumii:
un strop
de apă, un munte,
un copac,
o rază de lumină.
Stelele
noptii înstelate,
ascutisul
înserării în zare,
rîul
de furnici pe cărare.
Masca
lui Dumnezeu nu există
fără un
chip străin: a sa este moartea.
Pînă
si copiii copiilor îi trăiesc o clipă eternitatea.
Dumnezeu
se scarpină pe spate
cînd
un mănunchi de snopi se roteste
în
bătaia vîntului de seară.
Vîntul
mîngîie chipul lui Dumnezeu
printre
ramurile copacilor.
Mîna
lui Dumnezeu spală geamurile
masinilor
într-un colt de seară.
Degetul
lui Dumnezeu pictează în natural
naturaletea
lumii vizibile.
O lacrimă
de-a sa se naste din ochiul de apă
dacă un
copil moare înainte de ziua mortii sale.
Ghicitoarea
lui Dumnezeu
este masca
lumii.
(vol. Junturas)
-||-
Am o grămada de pietre
din fiecare loc diferit pe unde-am fost.
De la mare, de la munte,
de la cîmp, de la rîu: am pietre.
Cînd corpul nu-mi va mai fi
decît tărînă, pietrele
vor fi busola
punctelor mele cardinale
împrăstiate în vînt.
(vol. Junturas)
MITU
Golesti
golul.
Sîngerezi
sîngele.
Înalti
înăltimea.
Faci să
tacă tăcerea.
Atingi
atingerea.
Speli
apa.
Scuturi
lumina.
Golesti
de cuvinte aerul.
Cînti
cîntecul.
Transformi
în buze sărutul.
Împrăstii
vîntul.
Vezi văzul.
Aprinzi
focul.
Omori
moartea.
Tărîna
îngropi.
(vol. Junturas)
COPILULUI CE-AM
FOST
Copilului ce-am fost
trebuie să-i spun
multe lucruri noi.
Trebuie să-i spun, de exemplu,
că este încă viu si
îsi poartă caietele ilustrate
întrebările, dulciurile
si nucile.
Cît mi-as dori să-i spun
că poate să mă-ntrebe
tot ce vrea; că vom căuta
împreună răspunsurile
chiar de nu le vom găsi niciodată.
Că uneori se trezeste mofturos
si mă supără, dar să nu
se simtă vinovat, căci
tuturor ni se întîmplă.
Copilului ce-am fost
trebuie să-i spun atîtea.
Să nu-mi dea drumul din mînă,
de exemplu, pentru că mă pierd
sau îl calcă altii.
Că îl iubesc încă.
(vol. Los solos)
Prezentare si traduceri de Alina TITEI