LA MARGINE
***
Priviti fîntîna peste care
nebunii în război se ceartă
si nimeni vreme nu mai are
să-ncline ciutura de toartă.
Rămîne sus livada stearpă
blestem de apă sub tărînă
de lîngă put se-ntinde oarbă
cu sapte degete
o mînă.
***
Strîngea de ciutură mărunt
cu mîini de semilună
l-am cunoscut asa
cărunt
plîngînd într-o fîntînă
***
Femeie,
Povara pasilor tăi apleacă cerul
Pădurea-si frînge crengile-n ecouri
Supuse strigătului tău de-nduplecare
A zeilor de printre diamante.
***
Si să îmi ierti femeie
că-n ceata dintre două clipe
te-am pus fereastră rugăciunii mele.
