Ingeborg BACHMANN

 

Poeta austriaca Ingeborg Bachmann (1926-1973), este autoarea uneia dintre cele mai inspirate lirici de limba germana din toate timpurile. Cîteva piese de teatru si proza, articole de critica literara, alaturi de relativ putinele volume de poezie (datorita mortii premature si tragice, într-un incendiu pe care se pare ca l-a provocat ea însasi cu o tigara uitata aprinsa), contureaza o opera complexa si completa, în care Europa postbelica a ruinelor si a lipsei unei sperante concrete, a credintelor sfarîmate si a condamnarii la luciditate, se reflecta alaturi de erotica subtila si accentele de revolta sociala. Dupa studii de filosofie în Austria, autoarea a trait în Germania, Elvetia si Paris, fiind onorata cu numeroase premii literare, atît în timpul vietii, cît si postum.

 

 

UMBRE TRANDAFIRI UMBRE

 

Sub un cer strain

umbre trandafiri

umbre

pe un pamînt strain

printre trandafiri si umbre

într-o apa straina

umbra mea.

 

 

DUPA ACEST POTOP

 

Dupa acest potop

vreau sa fiu porumbelul,

nimic altceva decît porumbelul,

sa fiu înca odata salvat.

 

M-as scufunda în marea aceasta!

Daca n-ar zbura,

n-ar aduce

frunza în ultima clipa.

 

 

ÎNSTRAINARE

 

Nu mai pot sa vad nici un copac în copaci.

Crengile nu au frunzele pe care le tin în vînt.

Fructele sînt dulci, dar fara iubire.

Nici macar nu satura.

Ce o sa fie?

Padurea îmi zboara în fata ochilor,

lînga urechile mele pasarile închid gura,

pentru mine nici o pajiste nu va fi culcus.

Sînt satula de timp

si mi-e foame de el.

Ce o sa fie?

 

Pe munti vor arde focuri noaptea.

Sa pornesc, sa ma apropii iar de ele?

 

Nu mai pot sa vad în drumuri nici un drum.

 

 

CURGERE

 

Atît de departe în viata si asa de aproape de moarte

încît nu mai pot sa ma judec cu nimeni despre aceasta,

îmi rup bucata mea de pamînt;

 

oceanului linistit îi înfig icul verde

drept în inima si inot înspre mine.

 

Pasari de cositor urca pe mirosul de scortisoara!

Sînt singura cu timpul, ucigasul meu.

În betie si albastreala ne împupam.

 

 

MANEVRE DE TOAMNA

 

Eu nu spun: a fost ieri. Cu banii fara valoare,

ai verii în buzunare, iar stam întinsi pe pleava

batjocurei, la manevrele de toamna ale timpului.

Iar evadarea spre sud, precum a pasarilor,

nu vine la vreme. Seara trec vase de pescuit

si gondole pe alaturi, iar cîteodata ma nimereste

cîte un ciob de marmura, saturat de vise,

în locul cel mai vulnerabil la frumusete, în ochi.

 

În ziare citesc multe despre frig

si urmarile lui, despre necugetari si crime,

despre expulzati, ucigasi si miriadele

de banchize de gheata, dar putine îmi plac.

Si ce daca. În fata cersetorului care vine

de amiaza trîntesc usa, fiindca e pace

si poti sa-ti cruti privirile, dar nu si

moartea trista a frunzelor în ploaie.

 

Hai sa calatorim! Hai, sub chiparosi

sau sub palmieri ori prin orangerii, sa vedem

la preturi reduse apusuri de soare

inegalabile! Hai sa uitam

scrisorile trecutului la care n-am raspuns.

Timpul face minuni. Dar daca ni se pare nedrept,

cînd bate vinovatia: nu sîntem acasa.

În beciul sufletului, fara somn, iar ma regasesc

pe pleava batjocurei, la manevrele de toamna ale timpului.

 

 

SUB VITA DE VIE

 

Sub vita de vie în lumina strugurie

se coace ultimul tau chip.

Noaptea trebuie sa întoarca foaia.

 

Noaptea trebuie sa întoarca foaia,

cînd coaja se sfarîma

si din carnea fructului iese soarele.

 

Noaptea trebuie sa intoarca foaia,

fiindca chipul tau dintîi

urca în naluca ta, estompata de lumina.

 

Sub vita de vie în lumina strugurie

betia îti imprima un semn –

Noaptea trebuie sa întoarca foaia!

 

 

TIMP AMÎNAT

 

Vin zile tot mai grele.

Timpul amînat pîna la revocare

devine vizibil la orizont.

Curînd va trebui sa-ti legi sireturile

si sa rechemi cîinii în curtile de mars,

caci maruntaiele pestilor

s-au racit în vînt.

Lumina florii de cafea arde saracacios.

Privirea ta presimte în ceata:

timpul amînat pîna la revocare

devine vizibil la orizont.

 

Dincolo ti se scufunda iubita în nisip,

el urca pentru parul ei fluturînd,

îi cade în cuvînt,

îi porunceste sa taca,

o considera muritoare

si dispusa sa se desparta

dupa fiecare îmbratisare.

 

Nu privi împrejur.

Leaga-ti sireturile,

goneste cîinii înapoi.

Arunca pestii în mare,

stinge florile de cafea!

 

Vin zile tot mai grele.

 

Prezentare si t raduceri din limba germana Dan DANILA