Poet spaniol (basc), nãscut în 1951, licentiat în Stiinte economice al Universitãtii din Bilbao, trecut prin Facultatea de Filosofie a Universitãtii din Barcelona. În 1989 a obtinut Premiul National de Literaturã. A fost tradus în toate limbile statului spaniol, precum si în francezã, italianã, germanã, englezã, portughezã, olandezã, polonã, finlandezã, suedezã, norvegianã, danezã, greacã, albanezã, cehã, românã, slavonã, croatã, arabã si esperanto.

VIATA DUPÃ ADAM

Se-mbolnãvi Adam în prima iarnã dupã iesirea din paradis
si speriat cu simptomele, tusea, febra, durerea de cap,
începu sã plîngã ca si ani mai tîrziu Maria Magdalena,
si îndreptîndu-se spre Eva, “nu stiu ce mi se-ntîmplã”, strigã, “mi-e teamã”
iubirea mea, vino aici, cred cã a sosit ora mortii mele”.

Eva se mirã mult auzind acele cuvinte, iubire, fricã, moarte
si-i pãru cã apartin unei limbi strãine celei din paradis,
si merse cu ele-n gurã, amestecîndu-le ca sîmburii, ca rãdãcinile,
pînã ce crezu, iubire, fricã, moarte, cã întelege sensul lor.
Atunci Adam se refãcu si începu a se simti fericit, sau ca si.

Fu doar, acel fapt extraparadiziac, primul dintr-o lungã serie,
încît Adam si Eva urmarã, asa zicînd, a primi lectii intensive
ale limbii care spunea iubire, fricã, moarte, învãtînd cuvinte ca
obosealã, sudoare, rîset, tolbã de sãgeti, ghiuj, cîntec, mîngîiere, închisoare,
pe mãsurã ce crestea vocabularul sãu, zbîrciturile pielii lui sporeau.

Ceasul mortii, adevãrate, îl ajunse pe Adam fiind deja foarte bãtrîn,
si vroi atunci sã transmitã Evei ceea ce învãtase, ultimu-i adevãr.
“stii, Eva?, îi spuse, pierderea paradisului n-a fost în realitate o nenorocire.
În pofida muncilor, în pofida bietului Abel si a tuturor celorlalte conflicte,
am cunoscut unicul ce, nobil vorbind, se poate numi viatã”.

Pe mormîntul lui Adam se revãrsarã lacrimi curgãtoare de apã si sare,
ce cãzurã la pãmînt si nu dãdurã zambile, nici roze, nici flori de un alt fel
Si dintre toti fu Cain cel care, paradoxal, cel mai sfîsiat plînse;
Apoi Eva îsi aminti cu afectiune spaima lui Adam cînd avu prima lui gripã,
si toti se calmarã, si se duserã, si luarã ceva, si mîncarã o gogoasã.

Home