APOLLINAIRE

Noapte renanã

În cupa plinã vinu-i o jerbã de scîntei
Un barcagiu îngînã cîntarea lui molîie:
El a vãzut sub lunã vreo sapte-opt femei
Storcîndu-si pãrul verde si lung pînã-n cãlcîie.

Prinzîndu-vã-ntr-o horã cîntati atît de tare
Încît sã n-aud glasul prea tristului luntras
Si mii de fete blonde cu dor sã mã-nconjoare
Ca-n ochii lor sã-mi aflu statornicul sãlas.

E Rinul beat de via într-însul reflectatã
Argintul noptii cade sã-si prindã chipu-n val
Vocea se-aude încã agonizînd înceatã –
Ondine verzi încîntã sezonul estival!

Ca rîsu-n hohot cupa s-a spart si ea de-odatã!


Mai

Frumosul mai cu barca pe apele renane.
Priveau aceste doamne din vîrful unui munte
Sînteti superbe barca se duce spre niciunde
Cine-a stîrnit suspinul în sãlcii riverane

Parcã livezi în floare încremeneau în spate
Petalele ninsorii ciresilor de mai
Sînt unghiile celei iubite-atîta vai
Petalele trecute sînt pleoapele-i fardate

Pe drumul de pe malul acestui fluviu lent
un cîine o maimutã si-un urs numai ciolane
Urmau tãcuti cãruta familiei tigane
Ce dispãrea în zarea podgoriei renane
Înãbusind pe fluier un cînt de regiment

Frumosul mai ca nimeni ascunde-orice ruinã
Sub trandafiri sub vitã de-vie si sub maci
Vîntul de Rin prin lozã-i atîta de dibaci
În a-i seduce floarea provocator-virginã.

Traduceri de Ion ROSIORU