APOLLINAIRE    

Toamnă

Tristete a unei inimi autumnale
Învăluit în ceată un biet tăran îsi mînă
Atît de molcom boul de parcă l-ar ruga
Cătunele-s ascunse si omul trist îngînă

Un cînt prin care-si plînge nefericirea sa
E vorba de-o iubire si-o inimă rănită
Si-o verighetă goală de deget de iubită

Oh! toamnă toamnă vara din vina ta muri –
Se duc prin ceată două vagi siluete gri