POEZIE FRANCEZĂ

APOLLINAIRE

Saltimbanci

Trec saltimbancii pe cîmpie
Gardul grădinilor îi stie
Prin sate fără catedrale
Pe lîngă usi de hanuri goale

Copiii ies în calea lor
Altii-i urmează visători
Si orice pom stă ca de lemn
Gînd de departe îi fac semn

Cercuri cu aur fals suflate
Ori tobe roase duc în spate
Cu ursul si maimuta doar
Primesc ici-colo vr'un creitar

Tiganca

Tiganca, ne stia dinainte
Barată de nopti viata-n doi
I-am zis adio si apoi
Am asteptat cu sperantă, fierbinte

Dragostea grea un urs privat
A dansat cînd am vrut
Pasărea bleu penetul si-a pierdut
Si cersetorii Ave-le-ngînat

Oprobiul e mai avan ca
Tot ce putem iubindu-ne sfida
Pentru c-atunci ne gîndim la
Ce ne-a prezis cîndva tiganca.

Blazon

Vasal al Toamnei ce se duce cu-adîncă plecăciune stau

Iubesc blazonul ei cu fructe detest motivele florale

Deplîng orice sărut pe care din multe altele îl dau
Un nuc bătut îi spune brizei toate nelinistile sale

0,anotimp fără hotare de-a pururi toamna mea mentală

Dorm mîinile îndrăgostite cîndva sub reavănu-ti pămînt

Urmat fidel sînt de-o sotie aceasta-i umbra mea, fatală
Columbele-n această seară-si iau, dîrze, ultimul avînt

În româneste de Ion ROSIORU