Mihaela ANTON Să fiu!
Simplu, un suflet sînt!
Ce vreau?
Doar să trăiesc pe pămînt,
Chiar să plîng sau să rîd
Ca o pasăre plonjînd în ocean
Da, firul de iarbă eu sînt
Si-n păduri lacrimi de ploaie,
Si-o petală de suflet tresărind
Într-un gînd!
Simplu: doar sînt!
Despărtire
Chipul tău e prielnic popas,
Surîsul e doar un adevăr învins,
Singură, de strajă, am rămas,
Să veghez adevărul din vis!
Diferentă
Chipul tău e busuioc la icoană,
iar tu – amintirea din vis.
Sînt zîmbetul florii de toamnă
Pe care, în plîns, chiar tu l-ai ucis!
Întrebări
Viata e drum sau nestiută cărare?
Visul, oare, e-o nebunatecă hartă?
Fericirea-i o clipă ce doare?
Iubirea-i amăgirea ce iartă?
