Florin ANDOR

Născut în Oradea, la 14 noiembrie 1967. Absolvent al Liceului Sanitar, Oradea. În prezent, lucrează ca asistent medical la DSP Oradea. Debut publicistic în antologia de cenaclu „Virtualia 2”, Editura PIM, Iasi, 2004. De asemenea, publică pe site-ul de literatură  www.poezie.ro. 

Cu sare pe umeri

trăiam o zi fără amînare
mîine s-ar putea să plouă
îmi spuneai
stergeam praful o dată pe săptămînă
cu o viată de lux
cîtiva fulgi de neprihănire
si viata unui bărbat
femeia protesta la celălalt capăt
folosea numai numele mic
ca o alcătuire de zăpadă
modelată de mîini delicate
te iveai dintr-un loc anume
cu pantofi albi si mănusi albe
învîrteai pămîntul pe degete
ciupeai de fund zilele de Vineri
cu o intuitie feminină
auscultai bărbatul pînă la un arbore
dragonii cădeau serviti conventional
cu ceai si cocteiluri fiinte asexuate
sătule de munci menajere
odată erai feminină
odată eram ideal de bărbat
odată te doream mă doreai
astăzi
chiftelute stîlcite în farfuria karmei
dintr-un meniu de lume nebună nebună...

Ca o soaptă
 
înghiteai viata în doze mici
cît să-ti ajungă de la o moarte la alta
prietenia era o chestiune de coincidentă
cu genunchii zdrobiti de scepticism
si accidente suferite în copilărie
de atingeri imposibile
în locul acela unde erau interzise
pe avioane de hîrtie
desenele cu îngeri
înăbuseam bătrînul din mine
aer colorat împărtind cu nebunul satului
muzica felii felii spatiile goale tolănite feline
cădeau amurgul cu ochi de cîine
si dintii lui întîrziau aparitia unei mări
stiută singură
îti asezai sub cap trecutul si bratele tăiate
o Venus schilodită de lume si intelectuali
dulăi roscati rupti în două trecînd
cuvinte dintr-o cuscă în alta
timpul ne purta în lesă
vînduse toiagul de mesteacăn
pe o piatră arsă la ureche renăsteam
prieteni vechi de o soaptă...