Sorin ANCA

 

(oglindire)

Ne mai oglindim doar

în proprii colti,

în propriile gheare

din pricina îngustarii

terenului viran

si din pricina majora

a metaforei neelucidate.

Eu sînt în tine

si tu esti în mine –

iata deja

aproape mormînt…

 

(iarasi si iarasi)

Sub steaua care iarasi

rasare-a tenebra

iarasi ma prind doar cu mine în hora

arînd si semanînd

iarasi în gol

cerul si pamîntul

si iarasi s-a varsat pe podea

din pocal veninul izbavitor.

Iarasi si iarasi

acelasi iarasi blestemat

ma-mpiedica sa ma nasc…

(purtare)

Pamîntul devine piramidal;

nu-ti mai poti ridica blocul de piatra

fara sa nu-ngropi sub tine zeci de morminte.

Nu mai poti evada nicaieri

fiind peste tot si-n toate

blestemata oglindire a ceea ce-a fost,

este si va fi.

Ne purtam identitatile

tatuate pe frunte

în locul ochiului triunghiular…

 

 

(marturie)

Chiar daca m-ai îmbracat în piele aurie

si mi-ai sadit respiratie în nari

tot n-o sa poti aduce marturii îndeajuns

ca exist aici si nu printre stafii.

Orice lumina ai oglindi-n tenebra mea,

orice sarut ai pune sa-mi dezghete buzele,

orice samînta ai lasa sa cada

în stînca drumului meu; si-ar rodi,

n-o sa ma poti convinge

ca nasterea mea s-a-ntîmplat cu-adevarat deja…

 

 

(întîmplare)

Fara ragaz buldozere împing

de pe bulevarde

spre periferia orasului

aripi cazute de îngeri.

Si nimeni,

absolut nimeni

nu vede-n aceasta-ntîmplare

nici macar o stire de ziar…