LIRICĂ RUSĂ
 

Sveta ALEXENKO


    VÎNĂTORUL

Cîmpul de luptă e plin de zăpadă
Dar nu eu las urme pe el.
Oare mi-arajunse o picătură de sînge să schitez un punct?
Mi-ar fi vii chiar amprentele?
Cîmpul de nea e brăzdat de la stînga la dreapta
Sunt prototeii ce păsesc de la stînga la dreapta
Razele se plimbau – de la stînga la dreapta

    FĂRĂ NUME

Privesc cu încredere:
Evaluînd punctul apropierii,
Cad în apropiere,
Ca în cea mai amînuntită nebunie.
Se depărtează apusul.
Nu se mai vede
Ce sens are fiecare cuvînt,
Dar se simte
Cît de mult contează!

Încă alaltăieri
Limbajul
Nu era doar o tară,
Era un extaz
Si avea doisprezece dusmani.
Doream să devin a treisprezecea elevă,
Ghiceam vîntul,
Mă lăsam pe parchet.
Tu, inspirînd doar
Prin tubul tigării,
Plîngeai.
Roua se fărîmita,
Se împrăstia ca o pagină,
Mai sus de cel mai înalt copac,
Mai adînc decît cea mai adîncă mare;
Îniutea si marea si lemnul,
Pe tine si pe mine
Pe cînd cu încredere priveam
Estimînd gradul de apropiere.

Traduceri din limba rusă Nicolae CORNESCIAN
 

Home