Abatele de CUMANIA
CATALOGUL MANUSCRISELOR
(vorbiri despre poezie)
Corneliu SERBAN , Sibiu. Ne scrieti: „Felicitari pentru numarul din aceasta toamna al admirabilei dvs. reviste!”. Va multumim pentru aprecierile exprimate. Din pacate nu stim nimic despre dvs.: cînd ati început sa scrieti, daca ati mai publicat. Sînt chestiuni obligatorii pe care trebuie sa le aflam de la fiecare corespondent. Despre poeziile trimise, apreciem ca fiind mai realizate Duh, Orgoliu si Punct de sprijin , pe care o citam:
„Rezemat de-o amintire,
vegheaza-n tacere
prezentul etern”.
Totusi, vorba dvs., ramîne un regret… De aceea asteptam sa mai trimiteti si alte texte, dar dactilografiate.
Paul-Constantin CHITIC , Iasi. Ma bucur cînd primesc de la elevi propuneri de colaborare. Poezia Elogiul nimicului (frumos titlu) îsi propune o respiratie lirica mai ampla. Nu reusiti s-o sustineti, dar lucrul acesta nu trebuie sa va descurajeze. Arhitectura poemului, ca organizare dinamica, tine de o ordonare a imaginilor, de profunzimea lor. La toate acestea si la alte semne – despre care vom mai vorbi altadata – ce individualizeaza scriitura, trebuie adaugata si posibilitatea de a afla ce se întîmpla în spatiul launtric. Coincidenta fericita, simbolul ales – creionul – marcheaza întinderile care frazeaza viata. Citez finalul poeziei:
„Un sir nesabuit de linii curbe
Se aud vazînd cu al saselea simt
Nestabilit aici înca
Un lan de porumb vesnic copt încalzind
Un perete arata în zare
neantul pe care îl numim cer în zadar.
Contureaza un orb la o masa de lemn
Un portret ce se-ascunde de noi fara chip
Dintre pietre si fum dintre pete si scrum
Un creion banal se distinge
Ca o sluga fara stapîn.
Dintr-o veche cruce facut
Într-un colt de sertar levitînd
Sfideaza logica perceptiei universale.
Fara spatiu si timp se întind pe pamînt legi fundamentale
La fereastra curata de vînt se aude constant si perfid
Nimicul pe Pamînt”.
Mesajul meu: trimiteti textele, trimiteti si adresa (numar de telefon). Stabilim o întîlnire. Avem ce discuta. Sînteti pe drumul cel bun.
Ana Maria NEACSU , Craiova. Si dvs. sînteti eleva si doriti sa va publicati poeziile în revista noastra. Alegerea facuta este un lucru bun, care ne bucura.
De la început va sfatuim sa acordati o atentie deosebita rolului pe care trebuie sa-l joace cuvîntul într-un text. Actul poetic nu este unul gratuit. El presupune multa responsabilitate. Sa-l citam pe Paul Valéry: „Într-adevar, un poem este un fel de masina de produs stare poetica cu ajutorul cuvintelor”. Aceasta stare poetica presupune stiinta de a da cuvintelor o semnificatie aparte, de a le energiza . Si lucrul acesta tine de o cultura poetica care presupune multa pasiune, mult travaliu. Textele trimise, patru la numar, sînt scrise între 4 si 19 mai 2005. Putine si neconcludente, dar sînt semne de poezie. Trebuie, vorba dvs., sa „rezistati armonios uraganului”…
Cititi mult si numai poezie buna. Scrieti, iar atunci cînd credeti ca ati reusit lucruri deosebite, trimiteti la „Poezia”. Redam cîteva versuri ce le-am considerat mai bune:
„Fluturi albi sau îngeri?
nu-mi dau prea bine seama –
mi se lovesc de geam si cad.
O ploaie alba si rece
le zguduie tulpina
si din boabele lor marunte
mii de palarii colorate
se-ndreapta-n zbor spre cer”
( Halucinogen )
„Stiloul ara pe batatura
Iar cerneala-i într-o galeata
Animalele sînt litere,
Pasarile sînt cuvinte,
Oamenii nici nu exista,
Viata toata e închisa
într-o sticla,
Pe gura canalelor
Doar trairile exista,
Gîndul, soapta persista
Rezistînd armonios
Uraganului”.
( Viata-primavara ).
Florin GRIGORIU , Lehliu. Multumim pentru paginile trimise. Cautati-va în revista.
Peter GABY , Austria. Scrieti, de curînd, poezii. Aveti sensibilitate, limbaj spontan, efuziune, emotie, o abordare psihologica. Toate acestea conduc, asa cum se exprima Coleridge, spre o imaginatie primara cu valente plastice si muzicale.
Alte impresii spre poezia dvs. le vom spune la grupajul urmator. Publicam, la aceasta rubrica, poemul Zborul . Asadar, mai trimiteti!
„Cercuri, cercuri concentrice vibreaza
Ma misc ametitor spre centrul lor
Lumina de aur trepideaza
Si cad în mine, ma-nalt, cobor, ma-nalt, cobor.
Foc, foc de zapada ma-mpresoara
Ca fulgerul ma misc prin fulgi de foc
Ma-ndepartez tacut de corp, de tara
Si ma îndrept magnet spre locul fara loc.
Iubire, iubire portocalie ma sufoca
Si beau din ea, beau pîna ametesc
Ma tavalesc în valuri de lavanda
Si-mi amintesc de mine, de Tine-mi amintesc.
Turbare, turbarea despartirii ma patrunde
Si urlu dupa Tine, numele îti racnesc
Ca un bezmetic bîigui vorbe muribunde
Si peste tot zaresc chipu-Ti nepamîntesc.
Ia-ma, ia-ma acum cu Tine!
Întinde-mi mîna Ta, de ea sa ma lipesc
Mi-e dor nespus de casa, de soaptele-Ti divine
Pe veci sa fiu cu Tine, Iubire, ma topesc”.
